Furnicile din Assaluyah 2

Furnicile din Assaluyah – 2

Eram cam 15 -20 de români în Assaluyah și la masă stăteam împreună, normal, ca reprezentanții fiecărei  nații care erau acolo, care stăteau si ei cu ai lor la masă , italieni, englezi,coreeni,filipinezi, indieni. Într-o zi s-a zvonit printre noi că seara vine un transport de vodcă de contrabandă, adusă cu șalupe rapide tocmai din India, si costă 10 dolari o cutie ca aia de cocacola. Bun, ne-am abonat toți să ne aprovizionăm cu această marfă  rară si periculoasă ( puteai să faci puscărie pentru deținere de băuturi alcoolice) si seara, după cina de la cantină, ne-am dus la camera unui coleg român unde venise un localnic, intermediarul, cu o valiză plină. Vodca aia era în niște cutii fix ca alea de răcoritoare, dar neinscripționată cu nimic, argintie si gata. Păi măi nene ce-i asta, o fi radioactivă, o fi făcătură otrăvitoare, când vezi așa ceva în locuri din astea, na, te gândești la toate alea. Eu am luat doar una si am încercat-o  puțin cîte puțin, si a fost ok , numai că  m-a amețit destul de repede, cred că din cauză de lipsă de exercițiu. Am scăpat din greșeală câteva picături pe jos, dar  furnicile nu au avut nici o reacție, în schimb dacă era o firimitură de ciocolată, în două ore ar fi dispărut.

Într-o zi mergând pe lângă un șanț pentru cabluri care era în curs de săpare din loc în loc, un muncitor localnic a ieșit din groapă și m-a salutat entuziasmat în limba farsi ca și cum m-ar fi cunoscut de multă vreme. Prin gesturi si 2 cuvinte engleze ,nice, nice , glass ,glass , mi-a dat a înțelege că ar vrea să-i încerce si el. Erau ochelari de protecție, UV, primiți de la firmă, împreună cu toate celelalte lucruri standard de protecție personală. Nedumerit încă de unde mă cunoaște omul ăsta, i-am înmânat ochelarii să-i probeze. I-a luat, i-a pus la ochi, s-a uitat la colegii lui care l-au admirat în cor ridicând mâinile cu degetele mari în sus, apoi s-a uitat iar la mine, a mai zis odată nice și în loc să mi-i dea înapoi a rupt-o la fugă printre nenumăratele mașinării și utilaje care roboteau peste tot. N-am înțeles ce l-a apucat, dar am stat vreo câteva minute să-l aștept. Ceilalți s-au apucat de treabă ca si cum nimic nu s-ar fi întâmplat si ca si cum nici eu nu eram acolo. Nu avem cu cine vorbi, ei nu știau altă limbă. In cele din urmă am plecat înapoi la birou unde am povestit întâmplarea, si unii mai vechi mi-au spus că asa e pe aici : dacă îi dai cu mâna ta ceva unui om si el îl vrea, se consideră că e al lui, cadou benevol de la tine, si salut , nu-l mai vezi înapoi.

( in poză : munți pietroși in spatele fabricii. dar plin de tot felul de gângănii. aici am salvat un șarpe cam de jumătate de metru, voiau unii să-l omoare si i-am oprit)

– va urma –

6 gânduri despre „Furnicile din Assaluyah 2

  1. Hai ma, ne lași așa cu ochii în soarele desertului???  Ce ai făcut cu furnicutele alea după ce le,ai ingrasat ? Sper că nu le-ai …..?

     




    0



    0
      1. pretine,
        asa se putea deduce din moment ce ai zis ca le hraneai .
        pai noi nu ingrasam porcii ca sa ii mancam ?
        si cum acolo nu sunt porci, ma gandeam ca….
        daca nu e asa, dai o bere.




        0



        0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *