Furnicile din Asaloyeah

Furnicile din Asaloyeah

Cît am lucrat în Irann,  cam 6 luni, n-a fost zi lăsată de la dumnezeu să nu am parte de dandanale mai mari sau mai mici. Începînd din prima zi,  cînd nu m-a asteptat nimeni din partea  firmei la aeroport, deși așa fusese înțelegerea și terminînd cu fix utima mea zi în acel loc, șase luni mai tîrziu,  cînd pe autostradă, eu fiind transportat  la aeroport cu masina companiei, un gipan ne-a depăsit  demential si s-a rotogolit de 2-3 ori  în decor într-o râpă în fața noastră, masina noastră fiind la limita de cîțiva milimetri să se ducă după ea din cauza frînării bruște.                                        În aeroportul din sudul țării, pe malul Golfului Persic, unde m-am trezit singur la sosirea mea în această țară, am petrecut vreo cîteva ore de incertitudini și îngrijorări și  am consumat minute bune de roaming vorbind în Europa cu agenția de recrutare care mă trimisese acolo, care a rezolvat într-un tîrziu problema si cei de la compania locală au trimis o mașina după mine.

Zona industrială era îngrozitor de aglomerată si o pîclă groasă de praf te făcea să te freci la ochi încontinuu, așa cum se poate vedea în pozele de mai jos.

 

Șoferul m-a lasat la administrativ  vreo două ore să rezolv problemele legate de sosirea mea în șantier si apoi tot el m-a dus la     compoundul- cazare, un șir de lungi barăci din placaj melaminat, fiecare baracă avînd cam 15 camere una după alta, ca niste cușete de tren, dar mari camerele astea, cam 40  metri pătrați cu tot cu baie, mobilată gen  hotel, totul nou si curat, si cu cîte un ghiveci cu arbuști cu flori mari portocalii în fața fiecărei uși, pe pridvorul lung cît toată lungimea barăcii.

Cam la o săptămînă am văzut niște furnici într-un colț, între pat si peretele cu fereastra, furnici care păreau că au o treabă foarte clară pe acolo, deoarece formau un șir de aproape un metru, ca o autostradă de furnici,  de la un punct de sub pat pînă la peretele exterior. Așa că am început să le las firimituri de pâine, biscuiți si uneori zahăr.  Cât am stat eu acolo furnicile alea au dus-o cu mine vorba aia ca în pampas, deși erau oamenii de la curățenie zilnic acolo, dar nu le-au văzut, iar odată am avut o inundație pentru că s-a dezlipit chiuveta din baie si a căzut  jos rupînd tevile de apă si producînd o inundație în toată camera cu apa de 5 centimetri.   Dar furnicile s-au re-organizat si după 2 sau 3 zile erau moț la colțul camerei.

  • Va urma –

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *