Florile alea cu țepi

*** Usturoi pentru Strigoi ***
Nu mai pot să vorbesc despre Colectiv, e prea grea suferința radiantă și prea neagră gaura din care ne vorbesc vinovații care se disculpa. Nu mai pot sa vorbesc despre insul-satâr din Caracal, care dacă nu mai ajunge la libertate, zice ca mâncarea e acra. E prea grea suferința radiantă si prea neagra gaura din care ne vorbesc vinovații care se disculpa. De parca nu ar fi vizibil ca toți sunt o apa si-un pământ de incompetenta si rea voința si dorința de arata ca ceilalți au greșit. Ei cred ca dacă arunca un șuvoi de vorbe, ne-au păcalit si pot sa-si continue activitatea de oameni de nimic asa ca si pana acum. Mi-e si frica sa ma gândesc ca poate e si complicitate intre oamenii cei rai, prezumtivii vinovați, și apărătorii ordinii de drept, diriguitorii obștei, ocrotitorii cetății pe care s-au jurat s-o conducă echitabil, în buna pace, spre dezvoltare si armonie. Dar o sa pot sa subliniez răutatea vechiului guvern fata de cel nou, veninul pe care il arunca ”greii” din PSD în oamenii care au început zilele astea sa facă pașii necesari preluării butoanelor de comanda ale guvernării. Nu pot sa înțeleg ce simt membrii pesede, când un chelbos ii zice lui Dragnea, un hot aruncat după gratii, “ te așteptam camarade”, adică de ce “te așteptam “? Sa mai punem la cale niște mârșavii, niște mănării, sa mai fraierim putin pe fraierii ăștia care ne votează, ca oricum noi le zicem ”da-i în p—a mea” de sărăntoci și facem legile exact asa cum vrem noi. Când idiotul cu mitraliera răcnește din tribunele parlamentului către cel audiat pentru a fi ministru al finanțelor :” nu ți-ai luat pastilele” ? Sau olguta cea plina de otrava, i se adresează șefului statului la per-tu “ ți-a plăcut drumul pana la Craiova neamțule, vezi, dacă semnai actele si ma aprobai ministru , era gata drumul asta” vorbind astfel cu cel ales de peste 6 milioane de cetățeni, ea se adresează si celor 6 milioane de oameni, uitând ca atunci când au luat puterea ei au avut 3 milioane de voturi. Ăștia parcă ar fi ca strigoii ăia care îi bântuie pe cei vii, să le facă viața grea de ciudă că ei nu mai sunt. Am descoperit recent in cercul cunoștințelor mele simpatizanți PSD. Frate parca ar fi iradiați cu toții, nu poți vorbi normal cu ei, dacă nu ești de acord cu o idee de a lor ridica tonul ori încep sa tipe si mai că sar la bătaie, pe modelul deputatului cu mitraliera. Dacă nu ești ca ei, trebuie sa te bată. De unde vine răutatea asta ? Noi, ceștilalți, nu sărim sa-I batem, ei de ce-s atât de agresivi? Am auzit replica unui copil dată mamei sale, în timp ce treceau printr-un parc, și mama îi arătase trandafirii despre care vorbea prințesa în povestea de seara trecută : uite florile astea roșii sunt trandafirii. Copilul zice : Aaa, știu, dar au țepi si te înțeapă si curge sânge si te ustură, nu-mi plac. Vreau să-i înțep și eu pe ei. Copilul a raționat simplu și eficient. Deci și noi ar trebui să-i înțepăm pe strigoii ăștia in inimă cu un par uns cu usturoi.
Ziceți și voi ce de făcut cu ”trandafirii” ăștia?

31 de gânduri despre „Florile alea cu țepi

        1. Daca citesti capitolul „despre blogul carbo-hazos” (de sus de pe bara cu acasa si contact) la final vei gasi versurile despre care vorbesti smile

  1. Off topic la întrebarea ta, dar despre trandafiri și spini (mi-a venit pur și simplu în minte, și e mult mai frumos decît ce aș putea răspunde la întrebare și nu merită, hai să nu ne urîțim și mai mult viața):

    ” Sonet CCXXXIII

    Ne îmbinăm cu-atîtea deosebiri… şi ştim pe
    Ce formă ideală ne împlinim unirea;
    Noi unei flori iubite luăm chipul şi-ntocmirea.
    Fireasca-mperechere, tu trandafir, eu ghimpe,
    Stau dedesubt; frunzarul curtenilor mi-e hrană,
    Şi slava ta suavă adînc de jos privesc…
    Dar cel dintîi eu harul miresmelor primesc,
    Prieten morganatic, în ascuţiş c-o taină:
    Sînt îngerul cu gheare demonice, anume
    Să sfîşii mîna-ntinsă, ori botul ce te cată…
    Ştiu, geniul e ţepul urît de-ntreaga lume,
    Dar cine te culege mă ia cu tine-odată…
    Iar cînd ai să te scuturi, tind spinii cu-ndrăzneală,
    În ei să-ţi prind de-a pururi, petală cu petală.”

    V. Voiculescu

  2. Andrei,
    mersi pentru versuri,
    monologul spinului
    Bine gândit, ”să nu ne urâțim și mai mult viața”!
    Și eu am ezitat dacă să public postul sau nu, vezi cu ce propoziții am început.
    Dar poate răul scos la suprafață, expus complet în nemernicia lui, poate e semnalul înlăturării sale…

  3. Daca Andrei a venit cu poemul 233

    ma vad nevoit sa citez si eu din scrisoarea a treia unele versuri, la care facea referire si Omanianul aci de fata dar mai sus:

    „Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,

    Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncăNumai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi – nişte mişei!https://Versuri.ro/w/h617Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!

     

    de pe link

    https://www.versuri.ro/versuri/mihai-eminescu-scrisoarea-iii-_h617.html

      1. de ce sa nu te grabesti Irinoush?
        ei cum s-au grabit sa dea legi ca sa se scoata pe ei din bucluc, de era sa ne scoata pe noi din UE?
        ba sa ne grabim!

        suntem deja 3 smile

        gand la gand cu bucurie
        pic cu pic se face lacul mare
        incetul cu incetul se fabrica otetul

          1. yes
            o să dea până la urmă
            ca eu cred ca PSD va dispărea in max un an
            si puscărie pe ei pe toți care au încălcat sau abuzat legea

    1. Andule, ai dreptate în tot ce ai scris.
      Pe lîngă finalul apoteotic al Scrisorii III, le dedic și eu ceva:

      „ Ce semeţ erai odinioară, dragul meu, de n-ai mai fi fost. Şi ce mojic! Ce mitocan! Ce bădăran! Nu te mai recunosc. Parcă în hainele tale a intrat alt om şi parcă celălalt a plecat în pielea goală, pe undeva, prin ceruri ori iad.
      Botul nu-ţi mai e aşa gros, fălcile ţi-s mai puţin dolofane şi ai început, Doamne!, să şi surîzi cu buzele alea groase, şterse de unsoare. Ceafa ţi s-a mai tras, guşa s-a mai moderat, burta caută un relief mai aproape de spinare. Nici părţile de dindărăt nu mai sunt atît de expresiv dominante, dedesuptul croielii scurte.
      Cred că nu mai iei dimineaţa patru cafele cu lapte, o halcă de şuncă şi opt prăjituri, cu care ţi-ai pus din nou în funcţiune intestinul gros, anemiat de răbdări prăjite. Te umpluseşi bine, până la rîgîială.
      Ţi-aduci aminte ce sfrijit erai pe cînd erai sărac şi cum ne pălmuia căutătura ta aţîţată după ce te-ai procopsit. Îndopat cu bunurile mele, nu-ţi mai dam de nas şi ţi s-a părut că eram pus pe lume ca să slujesc mădularele tale, burţii, guşii, sacului şi dăsagilor tăi: ăsta era rostul meu, a trebuit să-l aflu de la tine, flămîndule, roşcovanule, boboşatule, umflatule.
      Mi-ai împuţit salteaua pe care te-am culcat, mi-ai murdărit apa din care ai băut şi cu care te-ai spălat. Picioarele tale se scăldau în Olt, şi mirosea pînă la Calafat, nobilă spurcăciune!
      I-auzi! Vrea să-mi fie stăpîn şi să slugăresc la maţele lui, eu care nu m-am băgat rîndaş nici la boierul meu. Vrea trei părţi şi din văzduhul meu, ca să răsufle în răcoarea mea numai el. Lasă-mă să-mi aleg stăpînul care-l vreau eu, dacă trebuie să mă robesc, nu să mă ia la jug şi bici, înfăşcat de ceafă, cine pofteşte.
      Uită-te, mă, la mine! Baroane! Să ne desfacem hîrtiile amîndoi, eu zapisul şi hrisoavele mele, scrise pe cojoc, şi tu zdrenţele tale. Scrie pe ale tale Radu? Nu scrie!… Scrie Ştefan? ? Nu scrie!… Scrie Mihai, scrie Vlad, scrie Matei? Nu! Păi ce scrie pe cîrpele tale? Degete șterse de sânge?
      Mi-a ieşit o floare-n grădină, ca o pasăre roşie rotată, cu miezul de aur. Ai prihănit-o. Ţi-ai pus labele pe ea şi s-a uscat. Mi-a dat spicul în ţarină cît hulubul şi mi l-ai rupt. Mi-ai luat poamele din livadă cu carul şi te-ai dus cu el. Ţi-ai pus pliscul cu zece mii de nări pe stînca izvoarelor mele, şi le-ai sorbit din adînc şi le-ai secat. Mocirlă şi bale rămîn după tine în munţi şi secetă galbenă pustie în şes. Şi din toate păsările cu graiuri cîntătoare, îmi laşi cîrdurile de ciori.
      Începi să tremuri acum, căzătură. Aşa s-a întâmplat cu toţi cîţi au umblat să-mi fure binele ce mi l-a dat Dumnezeu. Te-ai cam subţiat şi învineţit. Obrazul ţi-a intrat în gură, gulerul ţi-a căzut pe gît ca un cerc de putină uscată. Dacă te mai usuci niţel, o să-ţi adune doagele de pe jos. Ce floacă plouată-n capul tău! Ce mustaţă pleoştită! Ce ochi fleşcăiţi!
      Parcă eşti un şoarece, scos din apă, fiartă, de coadă, Baroane… “

      T. Arghezi – Baroane

      (La adresa baronului von Killinger, reprezentantul Germaniei hitleriste la Bucureşti.
      Cu atît mai rău doare cînd nemernicii sînt din neamul tău. Și nici e vreme de război, nici nu sîntem – măcar nu fățiș -sub vreo ocupație străină.)

          1. Nu-mi mai amintesc daca am citit textul la vremea lui, au trecut niste multi ani, dar cred ca la Adrian Nastase se referea Cartarescu atunci. Si nu numai la el, ci la toata increngatura care a strangulat evolutia fireasca a tarii noastre, ca parte a Europei unite. Puteam fi azi mult mai departe fara ei.

          2. năstase soro, el cu ale lui mmulte oo, laptele si cornul, impinsul spre UE după Constantinescu,
            si asa, acuma zice ca dacă nu era el, nu eram in UE wacko

          3. Multumesc!
            Voi credeti ca poate fi cuantificat vreodata raul facut de acesti social-democrati (nush ce semn sa pun, ghilimelele mi se par anemice fata de relatia dintre termen si acesti indivizi!),aaa ce spuneam?! Aa da, ca nu va putea nimeni vreodata sa stabileasca cu adevarat raul facut de acesti oameni noi rezultati din lupta pentru faurirea omului nou multilateral nedezvoltat! Si, oricat ne-am crede noi altfel,suntem produsul unei oranduiri alienate,cu sechele pe care nu le resimtim doar noi..
            Va dati voi seama ca de la Nastase-ncoace clasa politica doar a involuat..
            Cat de realist ramane pamfletul lui Cartarescu, figurile de stil, ele insele, aproape ca sunt depasite ..

          4. Irinoush,
            Așa este cu temerea ta dacă răul făcut de drăcărimea PSD ar putea fi măsurat vreodată și arătat lumii in mod clar: uite grozăvenia, uite ce au făcut cu legile lor. Pentru Că toate modificările pe justiție, care înseamnă răul cel mai coroziv si profund, nu sunt observabile de omul simplu simpatizant sau membru, si cum naiba sa măsori ? Câți tâlhari si violatori au ieșit din pușcării si câți oameni au tâlhărit sau câte femei au violat? Greu sa faci asa o măsurătoare. Sau cum au devenit banditii mai curajoși si fără teama de închisoare știind ca vor scapă mai ușor. Cum sa cântărești asta?
            Chiar si in randul noii garnituri ce va să vină la putere avem escrocherii : ăla din Focsani cu casa de 900 de metri pătrați care plătea imozit pt 79 m.p.
            Asta tot efectul lor este, pt numănui nu-i mai este teamă de legi.

      1. Da Andrei,
        Așa este, mare suferință când vezi că tocmai de la neamul tău vine răul.
        Arghezi a făcut pușcărie pentru ce scria fata de ocupanții nemți.
        De aia și-a luat casa de pe strada Mărțișor,ca era aproape de pușcăria Văcărești si putea soția lui sa vina sa-i aducă mâncare mai ușor

        1. da’ boss, făcu’ pușcărie pentru filogermanism dar, potrivit pamfletului lui Pamfil Șeicaru din ‘58, Arghezi a fost un oportunist arghilofil; bine, nici “șantajul și etajul” n-a fost ușă de biserică dar, deși Manolescu (altul!!?) nu consideră că am avea motive să-l credem pe publicist, eu îi dau credit, din două motive:
          primo ar fi că l-a conceput pe fi-su, marele Eli Lotar, în timp ce era călugăr la Cernica…i mean wtf!!!
          secundo, fiica, Mitzura, ghici din partea cărui partid fu deputat…? iegzact: peremeu’ lu’ vaccin! și cum românul are vorba aia cu “ce naște din pisică…”
          așa că, din punctul meu de vedere (chiar nu pot să disjung opera, de caracter), infama listă se compune din: Arghezi, Sadoveanu și, mai tinerii colegi Păunescu și Manolescu…mai lucrez la Caramitru (îl scapă prietenia cu horațiu)…
          cît despre cealaltă alegație a dumitale, cu neamul, am să vă povestesc ceva; proaspăt, de cîteva ore…
          în seara asta am auzit în mașină, prin stație, că un coleg caută transport către o anumită localitate, ușor în afara traseelor camionagiilor, la ora aia; cum eu puteam merge acasă și pe acolo, m-am oferit să-l iau; de regulă nu mă încurc cu pasageri dar azi dimineață a murit bunica…cea care ne-a crescut pînă la 2-3 ani și la care, sora mea și cu mine, ne-am petrecut toate vacanțele copilăriei; avea 91 de ani, în deplinătatea facultăților mintale și cu autonomie locomotorie, ceea ce vă doresc și vouă și a murit în somn, ceea ce doresc tuturor, mie inclusiv…
          ok, să revin…omul inginer dar șofer de TIR…și-mi povestește niște experiențe fantastice (de ex. aflat în elveția la un mare producător de medicamente, “cumpără” pe persoană fizică medicamente destinate distrugerii pentru că mai aveau 3 luni de valabilitate, medicamente care sunt apoi introduse pe piața RO primind și o primă că i-a scăpat p’ăia de beleaua neutralizării lor); ajungînd aproape de destinație și văzînd el că nu vreau să primesc nimic în schimbul transportării sale la domiciliu, îmi zice să-l caut într-o zi că-mi dă, gratis, un device electronic:
          -nu-mi trebuie, zic, dar cum așa, gratis?!
          – păi, zice, io-s șofer pe containere (TIR-uri care cară containere; și noi mai umblăm în ele…mai ales dacă-s electronice(casnice);
          -păi ăsta-i furt…
          – da, ar fi, dacă marfa ar fi legală…dar eu am pe CMR
          27 de tone iar pe cîntarul de bord…40!? deci în container este mai multă marfă decît pe acte; așa că mă “servesc” și eu pen’că ăia (mari retaileri), nu pot chema poliția sau anaful…
          și așa fac toți, indiferent de portul de intrare în UE…evită, parțial, taxe vamale de 36%…
          mai este nevoie să explic de ce unii nu vor portul Constanța în Scheighen…?

          1. costicamusulmanu,
            condoleanțe pentru bunica.

            fața nevăzută a Lunii e mic copil pe lângă fața nevăzută a TIR-ului.

  4. Ma uit la emisiunile tv din Romania si nu vad nici o confruntare intre candidatii la prezidentiale.  Nu mai e cool? Legea electorala nu prevede confruntari fata in fata intre candidati? Poate ma lamureste si pe mine cineva.

    1. La asta mă gîndeam și eu.
      Parcă nici nu sîntem în prag de prezidențiale.
      Altădată, ce lupte electorale, ce dezbateri aprinse la TV, lumea împărțită în tabere: Iliescu – Constantinescu, Iliescu- Vadim, Băsescu – Năstase, Băsescu – Gioană, Iohannis – Ponta.
      Acum, liniște și pace.
      Drept că actualul nu prea are contracandidat redutabil, deși și el a dezamăgit.
      Toți în care ne-am pus speranțe de schimbare au dezamăgit, e o lehamite generală, o lipsă de speranță. Iar avem de ales răul cel mai mic, parcă soarele n-o să mai rasără odată și pt biata asta țară, pt amărîtul ăsta de popor… sad
      Veșnic în calea răutăților, vorba cronicarului, de la pupat papucul sultanului, la închinat fratelui de la răsărit, la „să o sugem marelui licurici”, la să fim ruda săracă și disprețuită a UE…
      Și totuși, „ca trestia ne-am îndoit sub vînt, și nu ne-am dat, și-aici am stat”.
      Ăsta a fost marele merit al acestui popor, că a supraviețuit tuturor vitregiilor istoriei. Dar acum parcă toți fug ca de pe o corabie care se scufundă… sad

      „ Nu dor nici luptele pierdute,
      Nici rănile din piept nu dor,
      Cum dor acele braţe slute
      Care să lupte nu mai vor.

      Cît inima în piept îţi cîntă
      Ce-nseamnă-n luptă-un braţ răpus ?
      Ce-ţi pasă-n colb de-o spadă frîntă
      Cînd te ridici cu-n steag, mai sus ?

      Înfrînt nu eşti atunci cînd sîngeri,
      Nici ochii cînd în lacrimi ţi-s.
      Adevăratele înfrîngeri,
      Sînt renunţările la vis.”

      Radu Gyr

    1. Într-adevăr, doare.
      Eu am cam renunțat la vis, și în plan personal, și pt țara asta, și pt lumea asta.
      Și totuși:

      ” Viața mea!
      O clipă de-ar fi fost să ție,
      am întrerupt cu ea
      o veșnicie.

      Și-am ispășit
      cu suferinți – o mie,
      Am ispășit
      cu cîte-o bucurie.”

      L. Blaga

      O veșnicie de neființă – ” în toată neagra veșnicie, o clipă ” (Eminescu), asta e viața noastră.
      Te mai doare ce o să fie de quarcii ăia peste un milion de ani ? smile

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *