Cișmeaua din curtea școlii

Cișmeaua din curtea școlii *** *** N-am să uit niciodată, câte zile voi avea, cișmeaua aia din curtea școlii generale, și acuma este acolo, si o văd la fel cum era, neschimbată, când trec pe lângă ea. Când eram în prin clasa a șasea am avut o perioadă de câteva zile de singur acasă, dar singur cuc, tata cu milităria lui era plecat pe coclaurile patriei să le apere, iar mama plecase de vreo două zile la spital cu fratele meu mai mic, așteptându-se să stea puțin, dar a fost nevoie să stea mai mult. Îmi lăsase ceva de mâncare prin frigider si ceva bani, dar după 3 zile am terminat si mâncarea si banii, așa că m-a dus la scoală nemâncat de 1 zi, si cum am trecut de poarta școlii am văzut cișmeaua si ce m-am gândit eu cu mintea mea de copil de 12 ani, că dacă umplu burta cu apă o să creadă stomacul că i-am dat mâncare si nu o să mai îmi fie foame, asa că m-am pus pe băut apă cât de mult am putut in loc de masa de prânz, intram la cursuri la ora unu după amiaza. Ceva ceva a trecut din senzația de foame, dar țin minte că de abia așteptam să treacă ora să ma duc la toaletă. Ce vreau să scot în evidență e misterul acesta al creierului de a stoca unele amintiri. Țin minte cu claritate, de parca au fost ieri, mici amanunte vizuale si gânduri conexe despre cișmeaua aia cu robinet galben de bronz, ușor patinat de timp care si acum e la fel. Ca într-un video făcut ieri. Aici un psiholog ne-ar putea spune mai multe, dar cred că nici ei nu au explicat complet fenomenul de memorare a faptelor din viață, nu acele lucruri tematice de învățat. Cea mai veche amintire pe care o am, e de la vârsta de 2 ani, mama a rămas uimită când i-am spus, acum mare fiind despre asta, în care mă îmbrăcase mama să plecăm undeva, într-o vară plină de verdeața din curte si eu am ieșit afara s-o aștept si m-am împiedicat si am căzut cu obrazul într-un gărduleț de la straturile de flori si m-am umplut de sânge pe față si pe costumașul ăla tricotat, de culoare crem deschis, cu model cu romburi maro la piept. Apoi o amintire din aceeași curte, cam la un an după faza cu costumașul plin de sânge, țin minte cum am vrut să salvez o pisicuță care se prinsese în sârmele dintr-un gard stricat din spatele casei si mieuna si se zbătea de mama focului. Eu vrând s-o ajut am apucat-o de picioarele din fața si de cap dar ea s-a speriat si m-a muscat si m-a zgâriat de iar m-am umplut se sânge. A venit mama într-o fugă,că mă văzuse pe geamul bucătăriei, cu un prosop si l-a pus în fața pisicii si aceasta s-a salvat singură cățărându-se pe prosop ca pe o scară, după care a zbughit-o spre țările calde probabil, ca păsările migratoare, pentru ca nu am mai văzut-o niciodată. Și apoi au urmat 2 săptămâni de injecții în burtă ca să nu cumva să turbez, injecții pe care le făceam la o clinică aflată într-o casă veche cu un etaj, cu vegetație bogată in curte , si eu cu mama trebuia să urcăm la etajul unu pe o scară pe afara casei, fără balustradă si ajungeam mai întâi la un fel de balcon mare, tot fără balustradă de-i ajunsesem să-i spun eu mamei să aibă grijă să nu cadă.
Amintirile astea vin și singure, nechemate, declanșate de vreun miros de flori sau anumite zgomote care se aseamănă cu cele din minte, alteori vin când le chem eu, în momente de odihnă si liniște , cum e de exemplu acum, când e vineri dimineața si nu a trebuit să plec la muncă. Si toate amintirile imi declanșează hormonul liniștii si relaxării, efectiv îmi fac bine, chiar si cele care erau neplăcute. De exemplu, mi-aduc aminte cum la înmormântarea lui taică-meu, fratele meu mai mic , s-a găsit sa arunce în mine cu bombonelele alea colorate care se aruncă la ocazii din astea când se oprește cortegiul la răscruci si el le culegea de pe jos, noi fiind îngenunchiați in lateralele sicriului instalat pe afet de tun. Acum mai bine de 30 de ani.
Voi cum vă comportați cu amintirile voastre vechi?

68 de gânduri despre „Cișmeaua din curtea școlii

  1. Ce frumos!
    Droaie de amintiri mi- ai trezit!
    Cum pe la 2 ani tata se chinuia sa imi desfaca nastureii care prindeau bluza de pantaloni, era un costumas roz cu un iepuras
    brodat pe o parte, si cum m – am simtit ciudat..aproape de sentimenul rusinii. Eram ” mare” si ar fi trebuit sa ma descurc singura.
    Cum ii recitam poeziile invatate lui bunicu bolnav in pat. Cand se termina repertoriul ii indrugam verzi si uscate in ritm de poezie, e batran tare, nu stie ca is inventate, gandeam. Si cum intr- o zi a respirat ciudat si nu a mai miscat. Am fugit sa il chem pe tata si a fost singura data cand l- am vazut plangand.
    Mai bine ma opresc ca iar se revarsa fluviul cel mare si e vineri, e cu actiune, no?!

  2. alooo, precocilor, ce-aveți, bre?!
    io-mi aduc aminte de azi dimineață de la 4 cînd mă trezii în secolul XVI, la Arbanasi (numa’ că aveam electricitate și mașini în fața hotelului) și mă gîndeam că ajung repede la Comarnic (na, muslime, ți-a trebuit client în localitate)…ș-amu’ șăd în coadă pă deneu!!!
    mai înainte omanianu’ îmi fură zîcerea (“indecent de tînăr”) iar acum voi îmi ziceți că nu-s singura persoană din univers cu amintiri de la 2 ani?!
    alergam dintr-o parte în alta a odăii, ghetuțele mele albe erau aruncate pe jos, tataia mă făcea atent că voi cădea iar eu, ca să nu-l dezamăgesc, am făcut-o; și mi-am rupt încheietura mîinii stîngi; imaginea cu mine culcat în pat, el deasupra mea încercînd să-mi aline durerea iar eu scîncind “freacă, tataie, freacă”…iaca s-a aburit vizaju’…
    ce e curios însă la mine e nostalgia cu care-mi amintesc te miri ce faze cu tata, “plecat” cu 2 luni înaintea nașterii ăleia mici; n-am avut o super relație cu el, am fost chiar puțin reci aș putea spune (datorită diferențelor de idei despre viață) însă mi-l aduc aminte mai des decît pe mama, pe care am iubit-o…
    ultima amintire e de vinerea trecută, însă:
    – ilinca, așa nu mai merge! (cu referire la faptul că nu vrea să doarmă la prînz, nu vrea să fie legănată etc);
    ea, dîndu-se jos pe partea opusă a patului, ocolind-ul și venind în dreptul meu, ușor îndoită de mijloc:
    -merge?

    1. spre costicămusulmanu,
      ”Despre partea închinării însă, Doamne, să ne ierți. Dar acu vei vrea cu oaste şi război ca să ne cerți
      Ori vei vrea să faci întoarsă de pe-acuma a ta cale, să ne dai un semn şi nouă de mila Măriei tale.”
      hai întoarce-te înapoi de pe deneunu si ia-o pe la târgoviștea

  3. deci
    eu abia astept sa ne spuna ame cum si-a rupt ea degetelu si s-a julit la genuchiushori, nu conteaza ca e a nu stiu cata oara, spre a mia oara, mie imi place.
    eu nu imi mai amintesc deloc cand am baut prima sticla de 0,33 cu bere.
    probabil eram ametit de la berea de dinainte, ca beam la jumate.
    eu tot astept ca dom andu sa isi aduca aminte si ce a facut stevardeasa aia cu el acolo trei zile, da vreau cu lux de amanunte, de cate ori, pozitii, timpi, etc.
    asa se demonstreaza ca ai o memorie buna.
    bancul zilei.
    -gigele, ce poti sa-mi spui despre moartea lui decebal ?
    -doamna profesoara, ce pot sa spun… condoleante, imi pare rau.

    ieri am vopsit pisica.
    am facut-o neagra.
    am pus o poza pe uatsapp.
    p.masii, nu imi mai merge dubluv pe laptop, si nici chiu, cred ca e de la berea de ieri, ca am varsat o halba direct pe tastatura.

    1. spre dije
      păi dacă nu mai merg w si q, rezultă ca laptopu e cam wechiu moșule
      cere berea aia de-ai vărsat-o altu nou…

      1. pai am zis de multe ori ca e din ala model antic, cu manivela…
        da ma leaga sentimental, ca am poza lu sharon stone lipita pe capac si nu pot sa o dezlipesc.
        ps. pe ce am vorbit ultima oara ?
        ca nu te mai gasesc in telefon…
        si eu nu ma priocep decat la vvatsapp.

        1. păi ia cumpără -mi tu în locu la ăla de l-am spart un iPh 7XS că mi-ai trimis de 150 de ori o prascovenie nulă si facem dealu!
          altufeliu nema în veci! tu ai paraziți acolo in deal, ai darksideu negru al lu www brrr crazy crazy

          1. Vezi că ți-am trimis ceva pe mess, că tu nu ai watsapp, că ai frica de viruși, purici și viermuși.
            Sa vedem daca a mers.
            Doar o data am trimes.
            Mă gândesc că dacă îți trimiteam niste euroi, ți-ar fi plăcut să îi primești de sute de ori, nu ?

    1. Pe numărul ăla de Dubai am trimis, pe care am vorbit.
      Și eu sunt convins că orice om e bucuros să primească niste bani degeaba, că un premiu, de la stat.

      1. he he
        ăla e număr de pe birou
        aha ahahahaha laugh laugh laugh
        unde ai mai vazut tu sms pe telefon fix???
        rofl rofl rofl
        dar pe tine ce te scarpină in kor sa trimiți chestii asa in neștire?
        ai vreun complex ceva de trimițător de geniu ? ai făcut armata la geniu dash

    1. Pe vremea aia locuiam în Bacău, părinții mei erau tineri și își găsiseră gazda o familie de mare excepție, pensionari amândoi, cu un fecior stabilit la București. Le spuneam bunica și bunicu, celor adevărați le-am spus mereu mamaie și tataie, că așa era tradiția la noi în munții Carpați, deh. Gazdele stăteau în casă de la stradă iar noi în următoarea, pe stil vagon. Și cum eram eu încă de pe atunci zburdalnică și neastâmpărată smile mă duceam de capul meu la bunica Eugenia în vizită când aveam chef. Pe prispa ei se afla o cutie metalică rotundă, odinioară plină cu halva, apoi devenită vas cu mâncare sau apă pentru pisică. În ziua respectivă eram tare mândră de rochița de mătase cu volane pe care mi-o făcuse mama la mașină ei de cusut, din niște material rămas de la propria ei rochie…și mă tot învârteam mândră, ca să mă admire bunica până ce am făcut o piruetă complicată și am căzut cu bărbia direct pe cutia de tablă, facandu-mi o tăietură sub mandibulă, al cărei semn îl am și astăzi. Un an mai târziu am prins momentul când mama nu era în cameră și m-am apucat să cos la mașină, așa cum văzusem că făcea ea…numai că am băgat degetul arătător sub talpa unde venea acul, am învârtit cu mana dreaptă roata și acul mi-trecut prin unghie și deget, lasandu-mă blocată….ar fi trebuit să iau aminte dar apoi am continuat să fac tot felul de trăsnăi, mână ruptă, genunchii mereu zdreliți… până pe la 12 ani când am vrut să sar gardul dintre curtea școlii și stadionul unde era un mare meci de fotbal. Gardul însă era foarte înalt și cu țepi în vârf, așa că atunci când am ajuns sus am pus mâna stângă și un tel mi-a străpuns palma, rămânând agățată. Nu-mi mai amintesc cine m-am dat jos de acolo, semnul îl am și azi.

      1. După faza cu străpuns palma în gardul de fier și antitetanosul de rigoare îmi amintesc că m-a luat tata deoparte și mi-a explicat că el și-a dorit dintotdeauna un băiat ( primul lor copil a fost băiat dar a murit la câteva luni după nastere și apoi am fost 3 fete, eu cea mai mare dintre ele) dar că totuși ar fi timpul să mă comport ca o fată, că sunt deja o domnișoară și e păcat să le provoc mereu emoții cu neastâmpărul meu. Și m-am făcut cuminte. Un timp.

         

        1. Bai Lumiii!! Si io am ramas blocata la masina de cusut Ileana, degetul prins in ac precum libelula la insectar. Si eu am fost baiatul pe care tata nu k – a avut sar si- l dorea..numai fete a produs mamansmile
          Limba pe clanta inghetata de la poarta n- ai lipit? Cactus n- ai gustat? Io ke – am facut si p- astea.
          Nu cred ca a fost an in copilaria mea sa nu fac antitetanos. Am calcat pe o scandura cu un cui ruginit in ea si mi – a devenit un fel de ski..eram clasa intai si m – a dus tata la scoala in brate. Ma simteam privilegiata maxim, ce conta ca piciorul era precum un cartof..
          A, si am cazut in cap de pe bicicleta bunicului( pe portbagaj) si bunica mi- a dat o para mare si galbena sa nu mai plang. Tot in cap am cazut si cu alte ocazii, asa se explica multe

          1. Bai, tata avu baieti da tot eu am fost favorita lui..praslea cum ar veni.. de bicicleta n-avea timp da-mi dadea sa gust din paharul lui inainte sa bea el… aoleo, nu trebuia sa spun..

      2. Rog să se consemneze în analele blogului că nu întâmplător pe vremea aia locuiam pe strada Primăverii, nu mai știu la ce număr. Îmi amintesc asta pentru că i-am trimis nenumărate scrisori bunicii Eugenia după ce noi ne-am mutat de la ea în alt colț de țară, unde tata putea să zboare. Numele străzii m-a urmărit mereu. Acolo a inceput primăvara mea. Apoi am avut coincidențe de numere de stradă și de apartamente…chiar și în Austria. Dar asta, într-un episod viitor. Destul pentru azi.

        1. Păi, a trebuit să se cumințească și el, era periculos. După ce i-a murit un coleg, nedeschizandu-i-se parașuta la un antrenament, a hotărât să schimbe arma. Avea 3 copii acasă. Cu cine crezi că semăn?

  4. Și apropo de gusturi și mirosuri, când eram mică eram ahtiată după dulciuri, de la 22 de ani nu le-am mai suportat și nici astăzi nu mananc, pot sa stau lângă cele mai apetisante prajituri, nu mă atrag. Eram cam de 10 ani și veneam de la un ceva, o activitate școlară, către casă, drumul trecea pe lângă o gogoșerie celebră în oras,  se simtea mirosul cale de o poștă, abia așteptam să îmi cumpăr una. Și abia ce o luasem eu,  cu hartiuta de rigoare, că să nu mă frigă, am dat coltul, că era un colț de stradă, și când să mușc, deodată, ca un vultur în picaj,  vine un țigănuș in fugă si mi-o smulge din mână. Alt leu să îmi mai cumpăr una nu mai aveam, așa că l-am bombănit in gând pe hoțoman până acasa și nu îl uit nici azi.

  5. A, îmi mai amintesc o fază când era să mă muște o viperă, în satul din munți, practic călcasem pe ea și am tipat de surprindere, aveam 5 ani și nu conștientizam pericolul, tata era  în spatele meu la un metru și m-a luat pe sus, m-a dat în bratele mamei și apoi a omorât șarpele cu o piatră sau altceva,  nu mai știu.

        1. Vipera dormea întinsă intre pietrele de pavaj din curtea unor prieteni de-alor mei, la care mergeam în vizită, mi-amintesc faza ca azi, eu cred că nu am atins-o cu piciorul, doar am calcat piatra, dar am văzut-o, subtire și verde și am țipat de surprindere.

  6. Simona Halep a castigat Wimbledon-ul!

    Atat de repede a batut-o pe Serena, numai intr-o ora, timp in care eu am rascolit internetul sa gasesc transmisia live, fara succes insa. Bravo, Simona!  Esti minunata!

    1. Nebunie pe fb după felicitările proastei prostilor–„era în programul de guvernare”, „merită o pensie specială”

  7. Stiu ca suna naspa dar am avut de la primele aparitii o slabiciune pt fata asta..o candoare si o buna credinta care nu au cum sa nu te cucereasca! Nu indraznesc sa vorbesc de spre calitatile sportive sau joc sau..sau.. nu am nici o calitate sa vorbesc dar e omul meu de suflet, daca pot sa spun asa, eu nu am avut nici un fel de idoli, cred ca e un handicap al meu, nu am tipat vreodata pentru nimeni la modul idolatru, de nici un fel,dar fata asta m-a cucerit, fara sa am vreo aplecare pt sport in general..
    Cismeaua mea e un pulover tricotat verde marin cu care imi amintesc o faza in care ma inveleau fratii mei cu el-logic deducand tot pe undeva pe sub trei ani..
    Ii tot sacaiam cu cercetarile dar ei nu-si aminteau…si…prin scoala primara l-am gasiit! ..in pod…
    Prima amintire constienta, cu subiect si predicat ca sa zic asa,este, bineinteles, cu o pisica in brate..ne mutam la casa in care am crescut si unde stau ai mei si acum si eram cu tata intr-un tractor prin podeaua caruia vedeam drumul..eram ingrozita c-o pierd si o tineam strans in brate..a murit can eram la liceu, nu eram acasa si tot cam pe-atunci a murit si cainele pe care il stiam de mica, ma puneau fratii pe spinarea lui..

    1. Bravo Simona! De acord, fata e placubila, ce e al ei e al ei. In plus, seamana bine cu o pretina, constanteaca si ea, emigrata in Australia. Super fata, Monica o cheamasmile

      1. plăcubilă…nice; ăsta-i plagiat curat după iubibilă, nu? da’ se poartă…😃
        așa-s toți oamenii (și femeile ofcors) care-s profi și nu stau mînăntinsă după sinecurilaicurilaude…
        săr’na!
        da’ tot tre să-ți cauți giob ca să nu mă inerviezi di tăt la crierii capului…

        1. Of, Costica, n – am cautat giob da’ m- a cautat giob pe mine. Si a zis sa ma duc luni da vorbim si io am zis ca poci marti. Asa, de ciuda, n- am vrut io luni!
          Asadar, marti ma duc sa vaz despre ce e vorba si daca vor din seotembrie..
          Multumit acu? Mai vezi tu eva happy happy..din parti!

          1. Lasa Eva , ca daca nu happy happy , stii cum face Eldevina, te trimite la Paris , si daca nu vii vesela inapoi scoate armata din pod sau ceva smile
            cum a zis atunci? laugh

          2. Eva, bafta maine sa nu-l lasi pe giob sa faca ce vrea muschii lui! Razbuna-ne pre noi estia fara bafta!

  8. Irinoush,
    puloverul ăla verde marin merită o statuie, dacă-l mai ai păstrează-l cu grijă.prima mea pisica dormea pe hainele mele cand eram plecat de acasă, ce găsea si ea, a o camasa care iesea din cosul de rufe,
    ba un tricou uitat cine stie pe unde. Ea le găsea. a murit de bătrânețe la o zi după ce am venit din nu stiu ce tară …
    adică mama zice că m-a așteptat să vin, pt că nu mai vorbea cu nimeni, totă ziua dormea iar când am deschis eu ușa imediat a venit la mine s-o iau in brațe.
    si a doua zi s-a dus…

  9. Avanpremiera inainte :

    ( adica in avans de azi dupa-amiaza, mai tarziu) laugh

    „…la 1 metru de pamant, care carlig avea agatata de el cu o sfoara o punga de cumparaturi in care era ceva, nu m-am uitat ce, dar mi-a ramas in memorie imaginea. Fiind ora pranzului santierul era pustiu, eu fiind ocazional in zona constituiam singura…” 

  10. Dragi co-comentatori de blog,

    Ma bucur sa va revad..ati avut activitate bogata smile

    Acum la subiect: pe la 4 ani eram in vizita la sora bunicii pentru mai multe zile. Avea un labrador negru superb, dar cam nelinistit in preajma strainilor. Il duc la plimbare cu fata matusii, care se opreste sa vorbeasca cu o prietena. De plictiseala ma hotarasc sa vad ce-i cu chestia aia care se balangane intre picioarele cainelui..va puteti imagina ce reactie a avut dupa ce i-am atins (destul de agresiv) bijuteriile laugh noroc ca a reusit sa-mi capseze superficial doar antebratul drept, iar prietena respectiva era asistenta medicala si mi-a dat primul ajutor..

Lasă un răspuns la Andu YY Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *