Bomba cu neuroni

Reclamele TV,  Bombe cu  neuroni

Sau mai corect ar fi ”Reclamele TV, Bombe cu efect întîrziat pentru neuroni ”. De ce nu se schimbă legea care reglementează timpul dedicat reclamelor? Dacă unii au adunat semnături pentru schimbarea neesențială a Constituției, de ce nu s-ar putea aduna semnături pentru ceva ce într-adevăr ne afectează viața de zi cu zi?   Frustrările resimțite de fiecare persoană care urmărește o emisiune plină de reclame, se acumulează în timp  și pot face dintr-un om calm un om iritat, din ce în ce mai iritat, cu ieșiri nervoase din ce în ce mai dese și mai accentuate. Întreruperea filmului exact cînd se întîmplă ”ceva” declanșează o grea frustrare în sufletul oricărui privitor. Îți vine să-l bați cu banane pe cel care a găsit acest mod machiavelic de a te face să stai lipit de ecran să vezi ce se petrece în continuare. Parcă-l și văd pe angajatul care decide asta : „Șefu, am găsit momentul perfect s-o băgăm pe asta, îi spargem de oftică pe fraierii care se uită”.    Aceasta poate fi considderată chiar o lipsă de respect față de privitor.                                                                                                                        Reclamele reprezintă modul în care televiziunile comerciale își cîștigă banii. Bani mulți, foarte mulți bani. Adeseori fără scupule. Cum ar fi să auzi că o televiziune a hotărît să reducă minutele de reclamă din cadrul unui film sau show, doar pentru simplul motiv ca să nu enerveze telespectatorii, pentru confortul telespespectatorilor. Televiziunile  folosesc  spațiul electromagnetic al unei țări exact la fel cum liniile aeriene comerciale folosesc spațiul aerian al unei țări. Dacă un avion nu primește aprobare, acesta nu intră în spațiul aerian al unei țări.  Dacă primește autorizare,  totuși are niște limite în ceea ce priveste încărcătura, combustibilul, gazele emanate, etc. Există legi si pentru avioane există legi si pentru emisiile TV. Aceste legi trebuie respectate cu strictețe, și sînt pot fi  revizuite în măsura în care legiuitorul decide aceasta, spre beneficiul țării, al populației, al telespectatorilor în cazul televiziunilor. Dacă nu ar fi ghidate doar de lăcomie, de cele mai multe ori lăcomie extremă,  bolnăvicioasă, și ar avea puțină considerație pentru public, televiziunile ar putea concentra reclamele în alte intervale orare, ar reduce timpul ocupat de reclame într-o emisiune dînd  astfel posibilitatea telespectatorului  de a petrece un timp agreabil  urmărind un material transmis prin eterul  țării, adică al nostru, al tuturor. Aleșii noștri care ne reprezintă, ar putea modifica legea audio-vizualului în așa fel încît să se mai reducă din efectele ”Bombei cu neuroni” asupra telespectatorului. Cum ar fi să fie 3 ore de reclame continue în timpul nopții? Sau 1 oră plină dimineața de la 11 la 12? Si încă una de la 16 la 17?  S-ar mai reduce din hîrtoapele publicitare difuzate în emisiunile următoare.  Argumentul că scade eficiența , impactul, că ”cine se uită noaptea/dimineața  la reclame?”  e plin de dedesubturi criminale : adică ”ei” știu că e nașpa bumbăcirea la cap a omului  cu reclame, dar totuși o fac. Și mai știu și că mulți se jură să nu mai cumpere produsul ăla cîte zile o avea el cînd îi întrerupi filmul exact cînd eroul e pe marginea prăpastiei. Deci singuri  scad eficiența reclamei la ”XYZ”.  Pe cînd daca ar grupa mai ”uman” reclamele astea , telespectatorul s-ar simți mai respectat, si dacă ar avea nevoie de ceva, ar aștepta și urmări  intenționat perioadele orare dedicate  reclamelor.

..//..

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *